De câte ori avem impresia că ne sufocăm în propria casă? Deținem atât de multe obiecte, încât niciodată nu găsim spațiu suficient pentru a ne desfășura în voie. Le înghesuim prin dulapuri și uităm că există, ca apoi să cumpărăm altele noi. Dar, oare, chiar ne face mai fericiți senzația că avem ”de toate”?
Ai o bicicletă, vrei o mașină. Ai un Logan, vrei un BMW. Sau un avion privat, de ce nu? 🙂 Cert este că deseori goana după posesii materiale ne marchează viața.
Când ajungem să ne simțim confortabil în pielea noastră? Când ne facem timp să fim fericiți? Când știm că e suficient și că putem slăbi pasul? Nu este, oare, mai important modul în care ne simțim zi de zi? Nu tânjim cu toții după emoții? Iar senzația pe care ne-o dă cumpăratul excesiv nu este, cumva, o încercare naivă de a astupa o lipsă? Un capac cu care încercăm să închidem sticla greșită, căci la final tot intră aerul înăuntru.
Conceptul minimalist îl recunoaștem din toate domeniile artei, precum pictură, muzică, fotografie, arhitectură, design. Își are originile pe la mijlocul secolului XX și devine tot mai popular de la o zi la alta. Prin reducerea detaliilor inutile, minimalismul se axează pe esență, simplitate, calitate. Însă înainte de toate, minimalismul este, pentru unii, un stil de viață.
Minimalismul înseamnă o rearanjare a elementelor esențiale, pornind de la întrebarea: ce mă face fericit? Primul pas în adaptarea acestui stil de viață vine cu renunțarea la obiectele inutile care își fac loc în viața noastră. Conceptul poate fi extins și aplicat în toate aspectele vieții noastre. Iată câteva idei:
• Garderobă: cu cât avem mai multe haine, cu atât ne este mai greu să ne îmbrăcăm. Decizii peste decizii, zeci de combinații posibile, dar nu întotdeauna reușite.
• Casă și grădină: covoare vechi, perdele, cuverturi, lenjerie de pat, prosoape, veselă, etc. Cu siguranță există obiecte care ne sunt inutile, pe care le păstrăm doar ”de rezervă”. Când începem să renunțăm la aceste lucruri, rămâne mai mult spațiu în casă. Asta poate însemna o reamenajare, în încercarea de a crea un aspect mai aerisit a locului în care trăim.
• Viața personală: uneori își fac loc, cu sau fără voia noastră, persoane otrăvitoare care au o influență negativă asupra noastră. Aceasta e șansa de-a ne depărta de astfel de oameni, frumos și elegant, fără prea mult tam-tam. Pur și simplu trecem mai departe.
• Viața în online: mii de e-maluri necitite, pe care le ignorăm cu ardoare, vi se pare cunoscut? Nu mai bine primim 2-3 pe zi, dar care sunt cu adevărat importante? Ne scutește de navigarea printre sute de mesaje, pentru a ajunge la cel care contează. E mai simplu și mai eficient. La fel și pe Facebook, Instagram, Pinterest, etc. Noi decidem ce vrem să ne apară în feed, ce ne face ziua mai bună.
• Cheltuieli: minimalismul propune, printre altele, o analiză mai atentă a cheltuielilor noastre. Cumpărăm puțin și de calitate, în loc de mult și prost. Învățăm să reciclăm, să ne folosim creativitatea, să încercăm noi combinații la care, poate, nu ne-am fi gândit.
Aici sunt doar câteva exemple, însă ar fi multe de discutat pe acest subiect. Cu o simplă căutare pe Google găsim o groază de informații despre minimalism. Iată și două site-uri (în engleză) pe care le urmăresc și mă inspiră: No Sidebar este despre viață, iar Be more with less este despre o garderobă redusă și eficientă, dar și alte modalități de a ne simplifica traiul.
Nu sunt minimalistă și nici nu îmi propun să fac un scop din asta. Însă recunosc, îmi place să citesc despre acest subiect. Încerc să aplic anumite concepte care consider că mă ajută să fiu mai eficientă, să îmi dozez mai bine timpul și energia. Spre exemplu, am adoptat ideea de curățenie în mediul virtual, pe care vă recomand și vouă să o încercați. Așa am scăpat de minute în șir petrecute dimineața, citind emailuri cu oferte „senzaționale” și navigând printre promoțiile ispititoare. Mulțumesc, le caut eu când am nevoie. 🙂
Poate că noi, românii, avem o istorie care încă ne marchează. Știm prea bine de la părinți și bunici că nimic nu se aruncă, totul se păstrează. Un motiv în plus pentru care renunțarea la anumite obiecte ce ne înconjoară poate părea aiurea sau fără sens.
Nu zic că de mâine umplem sacii de gunoi și trecem definitiv la minimalism, însă consider că merită studiat conceptul, poate chiar adaptat stilului nostru. Sigur că unii duc ideea la extrem, ajungând să dețină o casă minimalistă ce conține un pat, o masă și un scaun. Dar dacă asta îi face fericiți, cine suntem noi să judecăm? Până la urmă, fiecare decide cât de departe vrea să meargă. Fiecare știe ce i se potrivește și ce nu. Unii funcționăm în ordine deplină, alții în haos.
Întrebarea mea este: cum ar fi să trăim cu mai puțin? Nu pentru că doar atât ne permitem, ci pentru că așa vrem noi.
Alte articole pe aceeași temă (sau asemănător):
6 luni fără cumpărături inutile
Declutter, renunțarea la obiectele inutile
Depozitare eficientă în casă și garderobă
3 Comments
Nu am mai citit de mult un articol atat de interesant.
ce faine sfaturi, trebuie sa imi arunc 50% din ce am in casa