De multe ori pozele de pe Instagram arată genial, dar viața reală nu e doar lapte și miere. La fel s-a întâmplat și în cazul meu, de data aceasta. Am petrecut aproape o săptămână în Londra și toată lumea a crezut (pe bună dreptate) că am plecat în vacanță, când eu m-am aflat acolo în interes de serviciu.
But wait, cine a zis că nu putem îmbina utilul cu plăcutul? Știu că unii dintre voi așteptați cu nerăbdare acest articol. Însă drept să vă zic, nu prea mă simt confortabil să întocmesc un soi de „ghid de călătorie” precum cele din Stockholm sau Barcelona, și asta din două motive:
- Londra este un oraș super mediatizat, despre care vuiește internetul de informații. La o simplă căutare găsești orice detaliu despre capitala Marii Britanii, deci chiar nu văd rostul să scriu despre cum ajungi acolo, unde te cazezi sau ce mănânci.
- Nu am apucat să vizitez prea multe, în fiecare zi eram la muncă și abia seara îmi rămâneau câteva ore la dispoziție pentru explorare.
Acestea fiind spuse, vom lăsa imaginile să vorbească. Atât cât am reușit să capturez în micile mele escapade prin oraș.
Primele impresii:
♦ Londra este un oraș copleșitor (mare, aglomerat, mulți turiști, lume grăbită peste tot). Pietonii trec pe roșu la semafor, nu așteaptă nimeni să se facă verde. Iar faptul că mașinile circulă pe dreapta nu face decât să te bage și mai tare în belea. După vreo 5 zile am reușit NU să mă uit în sens opus când mă asigur, ci cumva să realizez că poate veni o mașină și de unde mă aștept mai puțin 😀
♦ Londra nu stă excelent la capitolul curățenie. Din câte am înțeles nu e peste tot așa, dar cel puțin în zonele centrale și foarte circulate vezi gunoaie peste gunoaie, resturi de mâncare și pet-uri pe stradă. Vorbind cu localnicii, se pare că toată treaba se datorează faptului că au fost interzise în oraș tomberoanele și coșurile de gunoi, decizie luată în urma atentatelor teroriste.
Dar, dacă treci peste toate aceste aspecte care te izbesc încă din primele clipe, ajungi să descoperi un oraș multicultural, sociabil și prietenos, în care totul se trăiește cu intensitate și unde pe tot parcursul șederii mele am avut impresia că timpul trece altfel. Zilele par mai lungi, mai productive și pline de energie.
Ce am făcut în Londra?
♦ O plimbare la apus pe malul Tamisei, de la London Bridge până la London Eye (vezi pe hartă).
♦ Un tur al Tamisei cu barca (și cu ghid) – aproximativ același traseu, însă o cu totul altă experiență pe care o recomand oricui.
♦ Un picnic în parc – Londra are câteva parcuri superbe unde ți-e mai mare dragul să-ți petreci după-amiezile: Green Park, Hyde Park, St James’s Park și Southwark Park sunt cele pe care am apucat să le vizitez pe durata șederii mele.
♦ Pub-urile și atmosfera lor specifică – nu sunt vreo mare petrecăreață din fire, însă pe bune, n-ai cum să simți vibe-ul orașului fără să fii parte din atmosfera pub-urilor englezești. Acu, dacă berea e mai bună sau nu la ei, asta va trebui să vă convingeți singuri 🙂
♦ Convent Garden & Oxford Street – pentru cumpărături, dar și pentru admirat vitrine. Recunosc, o oprire la Primark s-a soldat cu un portofel mai ușor, dar și cu vreo 2-3 ore pierdute în magazin 😀
♦ Borough Market – pentru diversitatea de mâncare și pentru că treceam pe acolo zilnic, în drum spre birou.
Nu știu cum se face, însă Londra (și Marea Britanie, în general) nu a fost o prioritate pentru mine, din punct de vedere turistic. Cumva am știut că voi ajunge acolo – mai devreme sau mai târziu – dar nu m-a atras niciodată, ca să zic așa. Și în continuare simt la fel.
Nu mi-am creat așteptări înainte de călătorie, așa că nu pot spune că am fost dezamăgită. Totuși, am sentimente contradictorii în privința acestui oraș: pe de-o parte e frumos, înțesat de istorie, sociabil, multicultural. Pe de altă parte mi se pare cumva supraapreciat și parcă nu te fascinează și nici nu impresionează prea tare. Dar cu toate astea, cred că Londra rămâne o destinație de bifat, un „must see” în viața noastră trecătoare.
Voi ce credeți despre Londra, din văzute sau din auzite? Ați fost acolo, sau îl aveți pe listă?
10 Comments
Nici eu nu mi-am facut o prioritate din a vizita Londra, dar mi-ar placea sa ajung acolo la un moment dat … cand o fi sa fie. 😀 Recunosc ca ma atrag mai mult orasele care nu sunt atat de mediatizate, gen Liverpool, Manchester sau micutul York (am un fost coleg de liceu care ne tot invita la el, locuieste in York si-mi trimite imagini superbe de acolo).
Totusi, eu vreau sa te intreb: cum sunt preturile? Asa mari precum se vehiculeaza sau pot fi comparabile cu cele din Barcelona?
Foarte frumoase pozele! Te puup, creato! :*
Amy, în privința prețurilor într-adevăr e o problemă. De data aceasta n-am simțit pe pielea mea, fiind plecată în delegație costurile au fost acoperite de job. Însă da, lumea de acolo și colegii care locuiesc în UK se plâng de faptul că toate sunt scumpe.
Cred că cel mai rău este în privința chiriilor și trasportului. Pot să-ți dau și câteva exemple de prețuri: o masă ne ducea undeva între 8-10-15 lire, transferul cu trenul Luton-Londra 14 lire, o călătorie cu metroul 2,4 lire. O înghețată 3-5 lire, cafeaua de la 2 in sus, turul cu barca a fost 13 lire/40 min și exemplele pot continua. Dacă stai să aduni totul la finalul zilei – da, se cam adună.
Mie imi place mult Londra. E drept? Merg numai in vacanta. Daca e sa descriu londra, i as zice ENERGIE .
Daaa, cam ăsta e cuvântul potrivit!
Londra este, cred, orasul meu preferat din tot ce-am vazut eu vreodata. E un vibe acolo, nu stiu… <3
PS: Imi place atat de mult pt ca l-am vazut doar ca turist. N-as locui in Londra niciodata 🙂
Hello there! În primul rând, dă-mi voie să-ți urez, ca de la Ioana la Ioana, un bine ai venit în „căsuța” mea! 🙂
Pun pariu că dacă aș fi văzut Londra doar ca turist, aș fi fost probabil la fel de încântată ca și tine. Însă lucrând cot la cot cu oamenii de acolo, am avut prilejul să aflu cum se simt lucrurile și din punct de vedere al localnicilor.
Btw, orașul meu preferat până acum este Barcelona, iar pe locul 2 se află Budapesta.
Nu ti-au placut localnicii? Mie britanicii mi s-au parut printre cei mai deschis oameni, contrar opiniei gresite a majoritatii :))
Si mie imi pare bine de cunostinta! :*
Ba da, ba da, localnicii mi s-au părut din cale-afară de prietenoși, la modul în care ajung să te sperie prin cât de frumos se poartă cu tine, la magazin de exemplu. În fine, poate noi ca români suntem cumva obișnuiți cu „răul”, dar mă uitam uimită la ei și nu-mi venea să cred cât sunt de amabili în mod sincer, fără niciun fel de prefăcătorie. Deci asta mi-a plăcut, recunosc 😀
Nici pentru mine Londra nu e prioritara, insa am inteles ca sunt ceva probleme cu Bing Bangul…vor sa schimbe ceva, sa-l renoveze, nu stiu sigur…
Mi-ar placea totusi sa ajung pe acolo, imaginile sunt faine. Probabil ca in orice oras – pe net sunt poze superbe si totul e lapte si miere, dar cand ajungi…nu e chiar asa. Mai ales daca muncesti si locuiesti acolo…
Lori, dacă te uiți bine la imagini vei vedea că nu apare Big Bangul, deși am trecut pe acolo :)) E tot înfășurat în schele și efectiv n-ai ce să pozezi, poate data viitoare când ajung în zonă va fi gata și renovarea. În rest, cum am zis: cu bune și cu rele, câte un pic din ambele. Nu cred că mi-ar plăcea să locuiesc acolo (în principal din cauza aglomerației și a stilului de viață), dar ca turist ai ce vedea.