You don’t choose a book, the book chooses you – așa mi s-a întâmplat cu „Lecții de magie”. Am impresia că a ajuns la mine fix atunci când aveam nevoie de ea.
Relația mea cu Elizabeth Gilbert este una destul de recentă: am descoperit-o târziu de tot, cu mult după ce succesul ei răsunase de-a lungul și de-a latul mapamondului – iar eu, culmea, încă nu o citisem. Și pentru că nimic nu e întâmplător, am dat peste „Mănâncă. Roagă-te. Iubește.” cu vreo doi ani în urmă, într-un moment când eram praf din punct de vedere emoțional și mă scăldam în ape tulburi în ceea ce privește viața personală. M-am regăsit în povestea lui Liz și cartea sa a venit ca un colac de salvare, care m-a ajutat să depășesc mai ușor perioada pe care o traversam.
Apoi a urmat „Orașul fetelor”, cel mai recent roman al său pe care l-am devorat curioasă, încercând să descoper ceva mai mult din scriitoarea pe care tocmai o cunoscusem. Recunosc, nu m-a dat pe spate, dar nici nu mi-a displăcut. Am luat-o ca atare: o poveste ușoară a New York-ului din anii ’40, cu câteva personaje interesante și cam atât.
A urmat o pauză de la Gilbert, însă de curând a ajuns în mâinile mele o altă carte de-a sa: „Lecții de magie”. O pândeam de ceva vreme, dar peste tot era stoc epuizat. Auzisem despre ea, citisem câteva recenzii cât se poate de contradictorii, dar nu-i venise momentul. Până acum.
Care-i treaba cu Marea Magie?
Lecții de magie. Cum să-ți cultivi creativitatea (cu titlul original Big Magic: Creative Living Beyond Fear) este destinată cititorului interesat de creație și de domeniul artelor. Elizabeth Gilbert prezintă un eseu pe tema creativității, în toate formele ei: de la cum apar ideile și prind viață până rezultatul final și actul de-a scoate creația în public.
Fiecare capitol cuprinde exemple de povestiri care fac lectura ușoară și captivantă. Scriitoarea te poartă atât prin procesul de creație cât și prin principalele frici, trăiri, emoții, vulnerabilități care apar pe parcurs. Stilul de scriere este unul relaxat, astfel că se poate citi lejer în câteva zile sau într-un weekend.
Ideile te aleg pe tine, nu invers
Cartea pornește de la teoria conform căreia ideile „plutesc” în univers, încercând să găsească pe cineva care să le aducă la viață. Când o idee începe să te bântuie, poți să o asculți sau să o ignori. Dacă o asculți, începi să lucrezi împreună cu ideea și astfel se produce Marea Magie prin care ia naștere actul de creație. În schimb, dacă decizi să ignori acea idee, s-ar putea ca peste ceva timp să te trezești că ideea ta a fost adoptată de către altcineva care i-a dat mai multă importanță.
Șocant? Ciudat? Ieșit din tiparele clasice? E drept că Elizabeth Gilbert are o înclinație spirituală cu care fie rezonezi, fie ba. Nu prea există cale de mijloc. Personal, n-am nicio problemă să accept teoria ei cum că ideile zboară libere prin univers. De ce n-ar face-o? Până la urmă, consider că la asta se reduce termenul de creativitate: să nu te limitezi. Să-ți dai voie să crezi în ceva chiar dacă pare ciudat, ireal sau greu de imaginat.
„Creativitatea pură e ceva mai mult decât o necesitate; e un dar. E glazura de pe tort. Creativitatea noastră e un bonus extraordinar și neașteptat din partea universului. Ca și cum toți zeii și îngerii noștri s-ar fi adunat laolaltă și ar fi zis: e greu în lume ca om, știm. Hai, luați și niște desfătări.„
Notițele mele: ce am învățat din „Lecții de magie”
-
Originalitatea e greu de atins, autenticitatea e mult mai atractivă
S-a scris aproape despre orice, astfel încât este greu și uneori forțat să fii original. Însă poți oricând să fii autentic.
„Așadar spune pur și simplu ce ai de spus și vorbește din toată inima. Împărtășește orice îți vine să împărtășești. Dacă e suficient de autentic, crede-mă – o să pară original.”
-
Nu ai nevoie de studii pentru a deveni creativ
Ținând cont de faptul că studiile superioare din America se plătesc cu vârf și îndesat, o mare parte din tineri se îndatorează la bancă pentru câțiva ani de facultate. Elizabeth Gilbert subliniază faptul că arta, spre deosebire de alte meserii, nu se învață neapărat pe băncile facultății, iar studiile superioare în domeniul artei nu îți garantează o viață de succes ca artist.
-
Fii creativ pentru tine și pentru a te distra, nu pentru a-i ajuta pe alții
Nu face un scop din a încerca să-ți ajuți semenii, nu încerca să fii bunul samaritean care salvează omenirea. Mai degrabă creează pentru tine, pentru nevoile și interesele tale – și cine știe, poate vor fi și alții care se regăsesc în povestea ta.
-
Cum faci față criticilor: cu indiferență
„Recunoașterea acestei realități – a faptului că reacția nu-ți aparține – e singura modalitate sănătoasă de a crea. Dacă lumea se delectează cu ceea ce ai creat – fantastic. Dacă lumea ignoră ceea ce ai creat – păcat. Dacă lumea înțelege greșit ceea ce ai creat, nu pune la inimă. Dar dacă lumea detestă categoric ceea ce ai creat? Dacă te agresează cu invective turbate, îți insultă inteligența, îți calomniază motivele și îți târăște bunul nume în noroi? Zâmbește galeș și sugerează-le tuturor – cât mai politicos – să-și facă naibii arta care le place. După care continuă cu încăpățânare să o faci pe a ta.”
-
Nu pune presiunea de-a te susține financiar pe seama creativității
Găsește-ți un serviciu de bază care îți oferă veniturile necesare pentru viața de zi cu zi și eliberează-ți creativitatea de această povară.
-
Despre blocajul creativ: dacă nu poți face lucrul pe care-l vrei, ocupă-te de altceva
Găsește-ți altă îndeletnicire, îndreaptă-ți atenția către alte activități care să-ți elibereze mintea: plimbă câinele, du gunoiul, ieși la alergat sau orice altceva. Vei vedea că, la un moment dat, inspirația își va găsi calea înapoi spre tine.
-
Când ideile întârzie să apară, bazează-te pe curiozitate
Nu vei fi întotdeauna înconjurat de idei noi, gata de pus în practică pentru următoarea creație. Dar mereu există o curiozitate, oricât de absurdă sau de banală, de la care poate porni viitoarea ta creație.
-
Și nu în ultimul rând: perseverează și nu te da bătut
Oamenii nu îți datorează nimic doar pentru că ai creat ceva. Nu e treaba lumii să te descopere, ci ține de tine să ieși în față și să te faci cunoscut. Continuă să lucrezi la ceea ce îți face plăcere, chiar și atunci când rezultatele întârzie să apară.
Crează din plăcere, bucurie, curiozitate și interes. Joacă-te, exploreză, nu pune prea multă presiune pe tine și nu te lua prea în serios. Enjoy the ride, nu te gândi la urmări sau la teama de eșec și amintește-ți: „când faci un lucru din dragoste, o să-l faci mereu, orice-ar fi.”
Dacă stau să trag linie, mi-a plăcut pentru că…
Mă aflu într-o perioadă în care am poftă de scris și simt că ideile sunt de partea mea. Partea nasoală este că nu apucă să prindă formă, deoarece trec de la o idee la alta și nu reușesc să o finalizez pe niciuna dintre ele.
„Lecții de magie” m-a ajutat să-mi lămuresc relația cu scrisul și creativitatea. Undeva, pe parcursul lecturii, mi-am dat seama că în majoritatea cazurilor am devenit prea serioasă, chiar perfecționistă în ceea ce privește munca de creație. Am ajuns să fac echipă cu principalii doi sabotori ai creativității.
Elizabeth Gilbert mi-a amintit ceea ce uitasem o perioadă: nu scriu un text pentru cel care-l va citi, ci pentru mine. Faptul că ajunge apoi în vizorul altora și primește (sau nu) laude, critici sau atenție – nu mai depinde de mine. Treaba mea e doar să scriu.
„Nu mi-a fost deloc ușor, dar nu asta era ideea. Nu avusesem niciodată pretenția ca scrisul să fie ceva ușor; avusesem doar pretenția ca scrisul să fie interesant. Și a fost mereu interesant pentru mine. Chiar și atunci când nu am reușit să scriu cum trebuie, tot interesant a fost. Și încă mă interesează. Nimic nu m-a interesat vreodată mai mult. Acest interes adânc m-a determinat mereu să lucrez, chiar dacă nu obțineam succese concrete.”
