Astăzi trebuia să fiu într-un avion spre Anglia, cu niște zile de vacanță planificate. În schimb, am decis că #stauAcasă și evit interacțiunile sociale, mi-am mutat biroul în bucătărie și mi-am anunțat clienții că voi fi disponibilă în continuare, iar de concediu nici nu poate fi vorba momentan.
E ciudat cum viața ia întorsături nebănuite, de la o zi la alta. Adormi seara în firul tău, unde poate nu e totul roz, dar măcar ai sentimentul că deții controlul și poți jongla cu tot ce apare. Iar dimineața te trezești în altă poveste unde n-ai nicio putere, niciun cuvânt de zis, iar singurul lucru pe care-l poți să face este să stai deoparte.
Doar că, uneori, să te retragi pe margine și să aștepți pare mult mai greu decât să te implici. Vorba meme-ului care circula în social media zilele astea: “ce an greu a fost ultima săptămână!”. Cam așa s-a simțit, din păcate.
Noaptea trecută visam că merg la muncă. De obicei, lumea viselor mele se întâmplă fie pe un vas de croazieră, fie pe o plajă exotică, dar acum subconștientul încerca să-mi transmită un alt mesaj: eram la birou, râzând cu colegii, discutând probleme tehnice și savurând un ceai într-o pauză de lucru. Chestii mici, simple, dar care îmi lipsesc mai tare decât croaziera mult visată, în care n-am fost niciodată 😀
Nu mă plâng de faptul că trebuie să stau acasă, dar detașarea socială și schimbarea programului ne-a dat un pic peste cap pe fiecare dintre noi. Iată ce fac zilnic de o săptămână și voi face în continuare, pentru sănătatea mea fizică și mintală:
♦ Îmi păstrez rutina zilnică de odinioară: somnul, mesele, programul de muncă – încerc să nu-mi dau peste cap programul și să funcționez după același sistem ca înainte. Am observat că după câteva zile de odihnă corespunzătoare a început să funcționeze ceasul biologic și să mă trezesc înaintea alarmei (ceea ce nu mi s-a întâmplat de foarte mult timp!).
♦ Încerc să limitez timpul petrecut urmărind știrile. De când cu pandemia am început să urmăresc câteva canale de știri. Însă după câteva zile mi-am dat seama nu doar că majoritatea informațiilor se tot repetă, dar și că auzind mai des aceleași lucruri, creierul nostru percepe mai tare starea de panică, îngrijorare, stres. Astfel mi-am creat anumite intervale orare în care îmi permit să mă informez, scurt și la obiect, evitând știrile în restul timpului.
♦ Gătesc mai des, mai bine, mai sănătos. Ultima perioadă a fost un haos total în privința alimentației, așa că acum e momentul perfect să mă revanșez față de corpul meu. Doar că tind să mănânc mai mult decât ar fi nevoie, iar pentru asta n-am găsit momentan rezolvare.
♦ Lucrez în continuare la acel puzzle de 900 de piese pe care vi-l tot arăt pe Instagram. După ce-l termin, mă mai așteaptă unul de 1000.
♦ Încerc să petrec zilnic timp în aer liber: pe terasă, în curte sau în mici drumeții pe dealul din spatele casei.
♦ Citesc mai mult: momentan am 3 (trei!) cărți pe noptieră, le parcurg prin rotație în funcție de mood: Mica enciclopedie Lykke, Prietena mea genială și Femei care iubesc prea mult.
♦ Mă uit la AsiaExpress pentru prima oară, nu știu cum au fost sezoanele trecute, dar acesta m-a prins rău. Iar concurenții mi se par de-a dreptul savuroși.
♦ Cu Netflixul nu prea mă omor momentan, prefer să iau o carte în mână de fiecare dată când prind ocazia. Singurul serial pe care-l am în derulare este sezonul 2 din Altered Carbon, dar n-am ajuns prea departe cu episoadele.
♦ Încep să fac un plan de amenajare a terasei. Mă ajută faptul că s-a mărit considerabil ziua, iar după orele 18.00 când termin cu munca, încă mai prind o oră bună de lumină de care profit din plin.
Așa s-a petrecut săptămâna mea de izolare socială. Acum 7 zile mă gândeam cu groază la ceea ce urmează, dar per total a fost totul bine. Mi se pare că traversăm cu toții o perioadă în care avem răgaz să ne gândim atât la noi, ca indivizi, cât și la direcția în care ne îndreptăm, ca omenire. Și poate chiar să facem anumite schimbări.
Fără intenția de-a încheia acest articol într-o notă negativă, simt nevoia să împărtășesc cu voi un monolog peste care am dat aseară, în timp ce-mi urmăream serialul. Am pus filmul pe pauză și am luat notițe, căci mi s-a părut atât de potrivit vremurilor noastre! Așa, ca temă de gândire.
„Nimic nu e sfânt.
Toate darurile pe care le-am primit, toate resursele descoperite, fiecare lucru nou și strălucitor care ne atrage privirea… Pe toate le poluăm. Le batjocorim. Le întinăm.Ne spunem nouă înșine că asta înseamnă progresul. Ne vindem unii altora fructele propriei distrugeri. Nu ne gândim la ceea ce pierdem, sau la ce lăsăm să se învolbureze în urma noastră.” – Kovacs, Altered Carbon
Credit foto: Nick Morrison, Émile Perron via Unsplash
