În anul ce a trecut mi-am schimbat modul de a citi. Am diversificat lecturile și am început mai multe cărți deodată, ca să am opțiuni în funcție de starea de spirit. Am cochetat din ce în ce mai mult cu cărțile de tip audiobook, am folosit mai des formatul digital, iar o mare parte din cărțile parcurse au fost împrumutate prin serviciul Bookster. Vei găsi, în cele ce urmează, o listă cu recomandări și opinii personale despre cărțile mele preferate din 2022.
ECKHART TOLLE – PUTEREA PREZENTULUI
O carte despre cum să trăiești în momentul prezent, să devii un observator al propriei minți și să reușești să-ți conștientizezi mai des gândurile? Da, vă rog! Este vorba despre o lectură profundă, care dacă mi-ar fi căzut mai devreme în mână nu ar fi avut același impact asupra mea, pentru că nu aș fi rezonat cu ideile și convingerile pe care le abordează. Tocmai de aceea consider că nu se potrivește oricui și oricând. Este genul de carte ce trebuie citită și rumegată în taină, la momentul potrivit, poate chiar de mai multe ori pe parcursul vieții.
„Cu cât sunteți mai concentrat asupra timpului – trecut și viitor – cu atât pierdeți mai mult din vedere clipa de acum, cel mai prețios lucru care există”.
„Nimic nu s-a întâmplat în trecut, totul s-a întâmplat într-un moment de Prezent. Nimic nu se va mai întâmpla în viitor, se va întâmpla într-un moment de Prezent.”
***
NEALE DONALD WALSCH –
CONVERSAȚII CU DUMNEZEU. UN DIALOG NEOBIȘNUIT (VOL. 1)
Dacă ar fi să menționez o singură carte care m-a impresionat în 2022, aceasta ar fi. Deși din nou, este genul de lectură care își face drum spre tine atunci când ești pregătit să o digeri și să-ți pui niște întrebări existențiale despre viață.
„Conversații cu Dumnezeu” a fost scrisă ca un dialog între autor și divinitate. Scriitorul susține că s-a așezat la masă pentru a așterne pe hârtie câteva întrebări care îi frământau existența, iar pe măsură ce scria i se iveau în minte răspunsurile, fără ca el să știe cum și de unde – ca și când Dumnezeu i-ar răspunde prin intermediul scrisului.
Astfel a luat formă o serie de patru volume, dintre care doar pe primul l-am citit momentan. Acesta tratează teme generale, regăsite în viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi: dragostea, frica, viața și moartea, credința, sexul, prosperitatea, abandonul, singurătatea, etc.
Ce mi-a plăcut la abordarea acestei scriituri este că nu-ți pretinde nimic atunci când începi să o parcurgi: nu trebuie să crezi, nu ți se spune că acesta este „adevărul absolut”, ci toate ideile expuse aici sunt tratate cu o doză de suspiciune, ironie și umor. Mesajul principal este cel de a căuta răspunsuri, fără a ți le asuma orbește pe cele explicate în paginile cărții.
„Dragostea nu este absența unei emoții, ci însumarea tuturor sentimentelor. Ea este suma totală. Totul adunat la un loc. Totul. Astfel, pentru ca sufletul să trăiască experiența dragostei perfecte, el trebuie să trăiască experiența fiecărui sentiment uman.”
„Viața este o creație, nu o descoperire. Voi nu trăiți în fiecare zi ca să descoperiți ce vă rezervă ea, ci ca să o creați. Voi vă creați realitatea în fiecare clipă, probabil chiar fără să știți.”
***
PAULO COELHO – ALCHIMISTUL (audiobook narat de Florian Pitiș)
Există persoană care nu a citit până acum „Alchimistul”? Categoric, acea persoană eram eu. Am început-o în limba engleză acum mulți ani, însă pe atunci nu eram obișnuită să citesc cărți într-o limbă străină și am abandonat-o destul de repede.
Totul a plecat de la o conversație întâmplătoare cu o colegă (deși nimic nu e întâmplător), când ea mi-a menționat că ascultă pe Youtube varianta audio în limba română lecturată de Florian Pitiș. Am intrat să o caut, am început să o ascult și mi-a plăcut atât de mult, încât am parcurs-o încă de vreo 3-4 ori de atunci.
„Alchimistul” este o poveste încărcată cu multă înțelepciune despre viață, dragoste și speranță. Atunci când o ascult, îmi oferă acel strop de liniște și inocență pe care îl asociez cu momente din copilărie când ascultam povești la casetofon. Alegeam o casetă, îi dădeam „play”, mă așezam confortabil și mă lăsam purtată în lumea magică a poveștilor.
„Dragostea rămâne. Doar oamenii se schimbă.”
„Nimeni nu reușește să fugă de propria inimă. De aceea e mai bine să asculți ce spune. Pentru ca niciodată să nu vină o lovitură pe care n-o aștepți.”
„Iubirea nu-l împiedică niciodată pe un om sa-și urmeze Legenda Personală. Iar când se întamplă asta, este pentru că nu era Iubirea Adevarată, aceea care vorbește Limbajul Lumii.”
„Când avem în faţa ochilor nişte mari comori, nu ne dăm seama niciodată. Fiindcă oamenii nu cred în comori.”
„Aminteste-ți că acolo unde este inima ta, acolo vei găsi comoara ta.”
***
ETAF RUM – A WOMAN IS NO MAN (en)
O lectură sfâșietoare, dar care merită citită până la ultimul cuvânt. Momentan e disponibilă doar în limba engleză și nu s-a publicat traducerea în română.
Etaf Rum provine dintr-o familie de refugiați palestinieni, stabiliți în Statele Unite. Acesta este primul său roman, semi-biografic, un semnal de alarmă despre condiția femeilor din comunitățile arabe și musulmane. Înrădăcinate în tradiții vechi de când lumea, ele au o singură menire: să aducă pe lume copii (de preferință bărbați), să-i crească și să-și servească familia.
Însă romanul în sine nu este doar despre CE se întâmplă în astfel de comunități, ci despre CUM se simt aceste lucruri care se întâmplă și despre care nu vorbește nimeni. Cartea surprinde o gamă largă de sentimente prin care trece o femeie: frica de necunoscut și de a-ți lăsa destinul să fie decis de către alții. Dorința de a face pe plac și de a fi agreată, acceptată, iubită. De la învinuire și gândul că „sigur a făcut ceva greșit” până la frustrare, singurătate, depresie, neputință și o așteptare continuă ca ceva să se schimbe.
După cum spune chiar autoarea în nota de final, stilul acesta de viață – în care femeia nu are dreptul la educație sau dezvoltare, este supusă bărbatului și familiei, menită să se dedice muncii casnice – nu este o situație întâlnită în toate comunitățile, însă în continuare se practică, iar prin condeiul său dorește să aducă în atenție acest aspect.
„Too often being happy means being passive or playing it safe. There’s no skill required in happiness, no strength of character, nothing extraordinary. Its discontent that drives creation the most–passion, desire, defiance. Revolutions don’t come from a place of happiness. If anything, I think it’s sadness, or discontent at least, that’s at the root of everything beautiful.”
***
JAN-PHILIPP SENDKER – ȘOAPTA INIMII
O carte de ficțiune de data aceasta, despre un avocat cu renume din New York ce dispare subit, fără ca autoritățile să-i poată da de urmă. Fiica lui descoperă câteva indicii și începe să-l caute, pe cont propriu, cercetările sale ducând-o tocmai în Birmania. Aici i se dezvăluie o altă viață a bărbatului, pe care n-a știut-o niciodată și care îi schimbă complet percepția despre tatăl său.
Contrar așteptărilor, nu avem de-a face cu un roman de investigații polițiste, ci cu o lectură duioasă, emoționantă și plină de sensibilitate. Totul începe cu mai bine de 50 de ani în urmă, cu doi copii speciali prin modul lor de a se adapta în lume și a se bucura de viață. Ni se dezvăluie, astfel, o poveste de dragoste profundă, „o putere ce transcede spațiul și timpul”.
Cartea m-a captivat prin seninătatea și profunzimea sa. Se parcurge ușor, firul narativ te ține în suspans, însă totuși merită să te oprești să meditezi la ceea ce autorul transmite dincolo de cuvinte.
„Nu există niciun lucru, bun sau rău, de care o persoană să nu fie capabilă.”
„Stai jos şi meditează, abia atunci timpul o să-şi piardă sensul.“
”Există o putere ce transcende spațiul și timpul.”
***
SANTA MONTEFIORE – PRIMĂVARĂ ÎN TOSCANA
Am inclus în listă și o lectură ușoară de weekend, care mi-a plăcut mult și mi-a dat o stare de bine. O carte interesantă, pe care cu greu am lăsat-o din mână și parcă îmi doream să nu se mai termine, deoarece te transpune pe meleagurile captivante ale Toscanei și îți face poftă de mâncare, de vin și de vreme bună cu mult soare.
Acțiunea surprinde trei generații de femei din aceeași familie: Gracie, bunica singură și extrem de previzibilă, care își duce viața într-un orășel uitat de lume. Carina, fiica plecată în Londra, care nu prea ține legătura cu mama sa și e mereu preocupată de afaceri, încât își neglijează frecvent familia. Anastasia, nepoata adolescentă care se simte nedorită, își vede rar bunica și își petrece majoritatea timpului cu tata, deoarece mama sa e indisponibilă.
La decizia subită a bunicii de a pleca în Toscana, fiica și nepoata decid să o însoțească. Cele trei ajung să petreacă împreună o săptămână de vacanță la Castello Montefosco, o moșie pitorească din zona rurală a Toscanei, unde au ocazia să se deconecteze de la cotidian. Aici are loc un curs de gătit menit să le introducă în arta culinară italienească. Timpul petrecut împreună le oferă prilejul să se cunoască mai bine, să se relaxeze și să afle povestea neștiută a bunicii, care a locuit în tinerețe în Italia și s-a îndrăgostit atât de frumusețea locului, cât și de un tânăr din zonă.
„Școala asta e mai mult decât o școală de gătit. E o școală a sufletului. Frumusețea locului vă va îmbogăți sufletul, dacă o să-i dați voie s-o facă.”
“Suntem în Italia. Țara belșugului. Nu te abține de la mancare. Manancă dupa pofta. Savurează aromele. Lasa-le sa te transforme. Lasa-le sa te duca in paradis…”
„Deja simțea parfumul de rozmarin și de cimbru sălbatic, de caprifoi și de iasomie, de gardenii luxuriante, de iarbă înrourată, laolaltă cu aroma pinilor. Auzea țârâitul blând al greierilor și vedea cerul de catifea spuzit de mii de stele, ca un vast baldachin presărat cu diamante si întins peste dealurile Toscanei.”
***
JEANETTE WINTERSON – ZILE DE CRĂCIUN
Cartea cu care am încheiat anul 2022 și l-am început pe cel nou. Jeanette Winterson ne propune o colecție de rețete și scurte povestiri pentru 12 zile, începând de la Ajunul Crăciunului până la Bobotează – aceasta fiind sărbătoarea care marchează finalul sezonului festiv.
Mi-a plăcut ideea de a citi câte o poveste pe zi, mi s-a părut un mod extrem de potrivit de a mă lăsa cuprinsă de spiritul Crăciunului. Mai ales că luna decembrie a fost destul de încărcată și nu am reușit să mă bucur ca altădată de perioada premergătoare sărbătorilor.
Cu toate că nu am încercat nici măcar o rețetă din cele specificate, această carte și-a îndeplinit misiunea: m-am relaxat citind cum prepară Jeanette plăcinta cu mere sau vinul fiert (parcă îi simțeam aroma printre paginile cărții) și parcurgând povești despre oameni de zăpadă, case bântuite de stafii sau drumuri înzăpezite în prag de sărbătoare.
”Și dacă nu-ți permiteai să cumperi daruri? E ciudat că o sărbătoare care celebrează cea mai austeră naștere din lume a ajuns să însemne doar consumerism exagerat.”
***
Dacă ai ajuns până la capătul aceste liste, îți mulțumesc și îți admir interesul pentru lectură. Putem păstra legătura și pe Facebook sau Instagram!
Articolul de mai sus conține link-uri afiliate. Dacă faci cumpărături online accesând aceste link-uri susții munca autorului, crearea de conținut autentic, precum și existența acestui blog.
Comentarii recente