4 aspecte ce pot fi îmbunătățite în turismul românesc

În fiecare an planific, împreună cu familia, cel puțin 3-4 escapade prin România: weekend-uri, mini-vacanțe ori concedii în toată regula, cert este că ne place să cutreierăm țara în lung și-n lat. Dar când joci rolul de vizitator al patriei îți dai seama că ar fi loc de și mai bine, așa că astăzi vom pune în temă 4 aspecte ce pot fi îmbunătățite în turismul românesc.

Trecând peste faptul că drumurile noastre sunt aglomerate, pline de gropi și înțeaste de șoferi grăbiți și deseori neatenți, să zicem că ajungi în sfârșit la destinație. Un sejur sau un weekend departe de casă, în care să lași la o parte problemele cotidiene cum ar fi faptul că n-ai achitat întreținerea, în curând expiră asigurarea la mașină iar șeful te bate la cap ca de obicei. Doar că șederea ta, ca turist, nu e mereu așa cum te-ai aștepta. Deseori ne întoarcem din călătorie cu un gust amar, cel mai probabil din pricina lucrurilor menționate mai jos.

1. Amabilitatea staff-ului

---

Indiferent că vorbim despre recepționerul de la hotel, camerista, ospătarul de la restaurant sau caserița care vinde bilete, ca turist mă aștept să fiu tratată cu amabilitate și respect. Să primesc un zâmbet (fie el și fals), să mă întâmpine cu un “bună ziua” sau “bine ați venit”. Dacă sunt la restaurant, pe bune că n-am niciun chef să-mi caut singură o masă la fel cum caut loc de parcare minute în șir prin oraș. Și chiar nu dă bine la ochi atunci când eu, în calitate de client, sunt pusă “pe așteptare” căci cel care mă servește vorbește la telefon.

La noi în țară pare a fi parte din job description să mesteci gumă în fața clientului și să afișezi o față de parcă ai fi la menopauză. Cred că ne-am săturat cu toții să găsim aceeași privire și la Kaufland, și în vacanță. Păi mergem acolo să uităm de griji, să sărbătorim poate singurul concediu din an pe care unii dintre noi ni-l permitem, iar atitudinea respingătoare a angajaților ne face să ne întrebăm dacă nu mai bine am fi mers la socrii.

2. Fake advertisment: nu crea așteptări ireale

---

Când te prezinți drept un aquapark de renume și promiți X bazine de înot și relaxare, păi fă-le să se vadă și cu ochiul liber, nu doar pe hârtie. Ori poate se consideră bazin și locul de spălat picioarele, iar eu n-am știut să număr corect? Căci ajungând la locul cu pricina, am căutat cu îndârjire restul de piscine care nu-mi ieșeau nicium la calcul.

Ofertele de cazare arată întotdeauna excelent pe Booking sau pe site-urile oficiale: impecabile, cu așternuturi imaculate, micul dejun bogat, echipă profesionistă, atmosferă plăcută. Fix ce caută orice turist, nu-i așa? Doar că atunci când intrăm în cameră s-ar putea să dăm de așternuturi murdare, podea curățată pe unde umblă popa, draperii găurite, toalete îngălbenite, wi-fi nefuncțional și priveliște “superbă”. Sau când rezervăm o cameră dublă/matrimonială, iar la fața locului ne trezim cu două paturi single lipite unul de celălalt.

3. Semne, indicatoare și repere pentru turiști

---

Vorbim despre ștranduri, centre comerciale, obiective turistice din orașe, parcuri naturale, litoral, trasee montane. Puține sunt locurile unde găsești informații despre obiectivele turistice și locația lor exactă, iar și mai rare sunt locurile în care găsești detalii într-o limbă de circulație internațională.

România abundă de locuri faine, retrase te miri pe unde, în vârf de deal sau de munte. De multe ori suntem puși în situația să-l întrebăm pe nea’ Gheorghe de la colțul străzii încotro e drumul. Dar un străin, cum să procedeze atunci când GPS-ul dă rateuri sau pur și simplu nu are semnal?

4. Modalitățile de transport și transfer

---

Din prisma unui turist străin, cea mai accesibilă metodă de a te deplasa prin România este cu mașina închiriată. Dar nu toată lumea are permis, ori poate omul venit în concediu chiar nu vrea să-și bată capul cu drumurile patriei. Așa că turistul nostru rămâne cu următoarele opțiuni:

♦ trenul, care vine când vrea, pleacă când poate și nu știi niciodată când ajunge la destinație.

♦ autocarul/microbuzul – în speranța că supraviețuiește persoanelor dubioase din autogară, turistul nu știe de unde să cumpere bilet, de la ce platformă pleacă mașina ori unde să coboare, odată pornit la drum. Ca să nu mai zicem că trebuie să facă față unei caserițe ce nu cunoaște o limbă străină, unui șoferul cu preocupări ce nu țin de fișa postului și apoi unui autovehicul supraaglomerat.

♦ mijloace de transport urbane – deși se încearcă o îmbunătățire a sistemului și s-au făcut progrese în ultimii ani, pentru turiști este în continuare dificil să se orienteze în oraș. Lipsa informațiilor într-o limbă străină, programul haotic precum și sistemul de achiziționare a biletelor le dă în continuare bătăi de cap vizitatorilor.

♦ taxi – dacă are noroc să găsească în stand un taximetrist care este disponibil, trebuie ca destinația turistului să fie suficient de lungă încât șoferul să nu refuze cursa și nici să nu fie aglomerat drumul (îhî, de data asta mă refer mai ales la capitală). Și nu în ultimul rând, nu e de neglijat nici starea tehnică a mașinii care pare să se dezmembreze la fiecare curbă sau groapă pe care o atinge.

---

Însă un lucru este cert: nu voi înceta să vizitez țara noastră, căci sunt multe locuri din România în care n-am reușit să ajung. Dar sper și eu, ca tot omul, că la un moment dat lucrurile se vor schimba în bine. Pentru că toți ne dorim acces mai ușor, servicii mai bune și vacanțe de neuitat.

Acestea fiind spuse, voi cât de des vă aflați în postura de turiști în România? Care sunt apectele ce credeți că pot fi îmbunătățite în turismul românesc?